Cata prostie incape intr-o tara?

Câta prostie incape intr-o tara?… O intrebare pe care ne-o punem fiecare dintre noi la un moment sau altul. Unii dintre noi si-o pun mai des ca altii. Ma refer inca la intrebare. Pornind de la aceasta intrebare existentiala am pus bazele proiectului de fata, care are ca obiect de studiu Republica România.

1. Populatie
Este absolut clar ca prostia care incape intr-o tara este direct proportionala cu numarul persoanelor ce traiesc in tara respectiva, deoarece fiecare este prost in felul lui. Vom face totusi abstractie de la aceasta regula, deoarece daca am lua-o in considerare nu am avea instrumente suficient de performante pentru a masura prostia din Romania.

2. Factorul social
Factorul social are o importanta iesita din comun in determinarea capacitatii unei tari de a stoca prostie. Din nefericire si acest factor este destul de irelevant pentru România, deoarece fie ca-i sarac, fie ca-i bogat, românul tot prost este.
Cauzele prostiei difera insa in functie de acest factor. Astfel, daca Mos Gheorghitza din varful muntelui este prost din lipsa de pregatire cauzata de lipsa de fonduri sau de factorul istoric, multimiliardarul Xulescu din metropola este prost din lipsa de inteligenta. O sa va aud – “Cum a ajuns multimiliardar daca nu e inteligent?” – sau – “Daca nu a invatat la scoala nu inseamna ca nu e inteligent!”. Nimic mai gresit decat aceasta afirmatie. Este afirmatia tipica a profesorilor la fel de idioti ca elevul care nu invata.
Sa presupunem ca elevul este inteligent – daca e inteligent, de ce nu invata? O persoana inteligenta incearca, prin natura sa, sa-si extinda orizonturile (culturale, sociale, personale) invatand, si in acelasi timp sufera de o sete cronica de informatii. Aceste argumente contrazic afirmatia mai sus amintita, dar sa le ignoram, si sa presupunem in continuare ca elevul este inteligent… Neinvatand, nu-si antreneaza inteligenta-i minte, iar aceasta intra (ca de altfel orice lucru pus la pastrare) incet dar sigur intr-un proces de descompunere, care va duce inevitabil la prostie si in cazul lui Mos Gheorghitza si al multimiliardarului Xulescu.
Raspunsul intrebarii “Cum a ajuns multimiliardar daca nu e inteligent?” este foarte simplu – ori a mostenit banii, ori a avut noroc, ori n-a avut sira spinarii. Rareori multimiliardarii au ajuns unde au ajuns datorita inteligentei proprii, constituind exceptia ce intareste regula.

3. Factorul economic
Jucand un rol decisiv in modificarea prostiei, factorul economic are o influenta benefica asupra României. Ca o regula generala, prostia creste odata cu bunastarea. Nu este insa intotdeauna cazul, avand in vedere ca sunt si oameni bogati cu o cultura vasta si o inteligenta pe masura. Cei foarte bogati insa dau dovada de o prostie monumentala, exemple existand la tot pasul – aprindeti televizorul daca nu ma credeti.
Daca in anumite tari (cu precadere cele industriale) prostia atinge cote alarmante datorita acestui factor, in România nu este cazul – nivelul de trai scazut duce la antrenarea mintii oamenilor. Astfel intalnim in România, de exemplu, unele dintre cele mai ingenioase moduri si tactici de a fura – indiferent daca este vorba de gaini, capre, lemne, electricitate sau furt intelectual (cauzat tot de dorinta de crestere a bunastarii).

4. Factorul geografic
Exista in România doua arii geografice cu un coeficient de prostie care face aparatele de masurare a prostiei sa se supraincalzeasca – zona sudica (intre Banat si Muntenia) si zona de nord-est. Zona sudica mai este presarata si cu nesimtire din belsug, ca, stiti cum e, prostul nu-i prost destul daca nu-i si fudul.
Acest lucru nu inseamna neaparat ca fiecare locuitor al zonelor respective este prost – spuneam doar ca rata prostiei este mai ridicata in aceste doua zone decat in restul tarii.
Nationalismul este si el un semn ingrijorator de prostie, indiferent de tara. In ziua de azi se are in vedere globalizarea, dar anumite persoane o tin pe-a lor cu nationalismul ca surda pe mormânt, probabil din lipsa de informare si/sau din lipsa de interes de a se informa (ex. afirmatii de genul “Si tata era nationalist”).

5. Exemple concrete
Cel mai banal exemplu ca poporul român este un popor de prosti, este faptul ca in 15 ani de la rasturnarea comunismului tara bate pasul pe loc. Prosti au fost conducatorii ca n-au stiut ce sa faca (desi as zice ca prosti au fost doar cei din 1996-2000, ceilalti fiind doar niste canalii imputite, comunistii din perioada antedecembrista, care nu si-au dorit decat sa se imbogateasca pe spinarea poporului fara a da nimic in schimb), si in egala masura au fost prosti si oamenii de rand, care in repetate randuri au votat cu niste gunoaie incompetente, cu toate ca stiau ce-i asteapta. Anul 2004 a adus totusi o raza de lumina asupra inteligentei poporului român (cel putin a 51-52% din persoanele cu drept de vot). Oamenii au votat schimbarea, care desi poate nu va fi roza, este cea mai buna alegere pe care au putut-o face. Mai bine sa mearga la nimereala, decat cu siguranta in groapa cu comunistii.
Nu nominalizam persoane publice din România de o prostie iesita din comun (desi un top 10 ar fi de vis) pentru a evita neplacerile. Este foarte simplu – cine se simte prost este prost. Iar cine nu se simte prost, probabil ca este prost si el, dar nu realizeaza.

6. Concluzii
Analizand România din punctul de vedere al prostiei am ajuns la urmatoarele concluzii:
a.) Prostia este prostie indiferent de cauza (regim de guvernare, istorie, finante, incarcatura genetica, etc.)
b.) Incultura, greselile gramaticale si lexicale sunt si ele forme ale prostiei, la fel ca multe altele, prea multe pentru a le enumera.
c.) Intr-o tara poate intra foarte multa prostie, incredibil de multa prostie, fesenistic de multa prostie. România este dovada clara – este atata prostie la noi in tara, de-ai zice ca sta sa explodeze din cauza supraincarcarii. Si de aia in fiecare zi mai vad câte un exemplu de prostie care ma uluieste. Sunt curios câta prostie se mai poate strânge pâna când fundatia României sa cedeze… Nu stiu, dar se clatina rau de tot.

Accidentul aviatic de la Smolensk

In 1940, Armata Rosie a masacrat 22.000 de militari polonezi pentru a-si extinde dominatia. Tragedia e inca prezenta in mintile polonezilor, mai mult cu cat partea rusa nu si-a recunoscut oficial vina niciodata.
Polonezii nu au iertat, Rusia a uitat si azi s-au dezgropat mortii. Printr-o coincidenta stranie, dupa 70 de ani, la nici mai putin de 19 kilometri de padurea Katyn au murit seful statului, elitele securitatii nationale si alti demnitari. Polonia e in stare de soc. Semnificatia Katyn trezeste multa durere si furie.
La fel ca si in orice stat, Kaczynski era urat si iubit, dar un lucru e cert. Toti il plang azi. Kaczynski a fost un presedinte puternic ce si-a reprezentat cu mult succes tara in forurile europene si internationale. Vocea Poloniei a fost una raspicata si clara. Unul dintre statele fondatoare ale Uniunii Europene, micuta Luxemburg, desi cu o comunitate luxemburgheza aproape inexistenta, si-a deschis nu de curand o ambasada in Varsovia. Nu fara motiv. Polonia lui Kaczynski a cunoscut nu doar un boom economic ci si unul diplomatic.
Dar poate ce este si mai socant e ca azi si-au pierdut viata Comandantii Fortelor Armate, Aeriene, Terestre, Marine si Speciale a Poloniei. Parca cineva ar fi vrut sa le reimprospateze memoria polonezilor.
Relatiile polono-ruse nu au fost niciodata dintre cele mai bune, dar azi sunt pe muchie de cutit. Si nu pentru ca polonezii nu cred in accidente, ci pentru ca vor o investigatie corecta si o Rusie capabila sa se comporte onorabil si asumat. Neincrederea polonezilor nu este una nejustificata. Masacrul de la Katyn este inca o pata neagra nerezolvata in relatiile dintre cele doua state.